Bratara e munca de aur

Mi-a venit ideea acestui post citind mai deunazi acest articol. Si cum orice bratara isi are naşul, m-am pus pe meditat. Am incercat sa-mi dau seama, in primul rand, ce rol au bratarile pe timp de toamna/iarna, adica in acele zile in care bratele umbla mai mult imbracate si incheieturile mainii mai mult invelite. E clar ca bratara de toamna trebuie sa fie mai curajoasa si mai barbata decat cea de vara. Pentru ca una e sa stai comod, cu margica la soare si sa te vada lumea fara niciun efort, in orice moment, si alta e sa te lupti pentru un loc in fata si sa supravietuiesti incercarilor repetate ale "sefei" de a te acoperi cu maneca puloverului.
Asa ca bratara de toamna isi contureaza profilul prin natura activitatii sale:

• rezistenta (pentru ca-ti trebuie stamina din plin sa lupti cu mansonul ala pufos si pacatos) 
• evidenta (pentru ca mana a devenit un teren ostil, pe care trebuie sa-ti impui prezenta) 
• in culori tomnatice (ca sa-i aduci aminte purtatoarei ca tomana e frumoasa, chiar si cand plange in hohote langa cizmele ei patate de noroi) sau clasicele auriu si bronz (ca sa-ti faci "sefa" eleganta chiar si cand are nasul infundat prin cotloanele fularului)
• grea (pentru ca altfel nu vei convinge maneca aia mitoasa sa te asculte)

In ciuda tuturor eforturilor pe care bratara de toamna trebuie sa le depuna pentru cucerirea mainii sale, ea castiga un atuu  deloc de neglijat: cucerirea mainii de toamna inseamna si o iarna lunga si tihnita in vazul tuturor. Un dar ce nu i se poate acorda efemerei bratari de vara.